Citeva sfaturi:

–         nu gatiti cu nervi sau stresati, sau suparati – a gati pentru a oferi mincare inseamna a putea darui, inseamna a te interesa de buna crestere si hranire a unui om, si nu gatiti cu nervi sau suparati, caci e darul dumneavoastra, e purtarea de grija pentru altcineva sau pentru sine. Gatiti cu bucurie ca puteti face aceasta pentru cineva, ca puteti oferi purtare de grija si iubire cu cel mai mic efort.

–         nu gatiti cu exagerari, caci exagerarile denatureaza mincarea, schimba gustul componentelor. Exagerarile in domeniul mincarii nu sunt de bun augur pentru hrana. Cel mult te poti mindri ce mincaruri exagerate ai mincat, te poti lauda la altii, dar nu inseamna ca te-ai hranit

–         cind e sa pregatiti mincare lasati-o simpla, pentru a se simti gustul componentelor, e vorba doar de hrana pentru trup

–         cind e sa oferiti darul dumneavoastra prin grija pentru a hrani pe altcineva, nu uitati ca a hrani pe cineva insemna mai mult decit hrana pentru trup, si daca doar asta oferiti, atunci nu e complet darul. Hrana sa fie si pentru suflet, sa se hraneasca si sufletul celui ce primeste, cu bunatate, cu blindete, cu iubire, cu cuvinte bune.

–         mincarea nu trebuie sa fie super sofisticata pentru a fi hrana pentru trup, iar o masa are valoare mai mare, indiferent de bucatele de pe masa, daca se hraneste si sufletul cu bucurie, cu blindete, cu iubire

–         trupul se poate auto-echilibra cind e sa treaca prin anumite nevoi sau dezechilibre, si poate spune singur prin acele pofte, despre ce ar avea nevoie, ca doreste anumite mincaruri, anumite alimente. Insa pentru a recunoaste de ce anume are nevoie si pentru a-si exprima nevoia corect, trebuie sa si stie gustul corect al respectivei mincari. Daca mincarea e in mod obisnuit o amestecatura de gusturi, de condimente, de zeci de componente, o amestecatura care poate gidila simturile, dar nu mai da trupului recunoasterea produselor, si nu va stii ce sa ceara prin pofte pentru a se auto-echilibra.

Reclame