Intrebare mai mult decit retorica. Asa ca sa mergem pe firul epic si sa-l despicam.

Lumea e legata de material, mai nou, lumea are perfuzii de tehnologie, ajungind sa nu mai poata trai nici tinerii, nici cei mai in etate, fara tehnologie. Valorile s-au schimbat, omul tine cu dintii de lumea asta, tine cu dintii de viata lui. Nu mai stie ce e sacrificiu, ci face tot pentru sine, caci merita, isi vede valoarea lui, isi crede siesi, si isi crede ca merita sa primeasca si sa duca o viata usoara si toate sa i se plece si sa i se slujeasca.

Oamenii nu mai fac copii. Daca fac, acestia sunt programati, iar restul care nu se incadreaza in program nu sunt lasati sa vada lumea, caci nu e pentru ei, nu au intrat in programul parintilor. Iar Dumnezeu nu-si mai are locul aici.

Copii nu mai sunt ca sa fie nevoie de scoli. Si nu mai e rentabil (caci in lumea de acum totul se rezuma la profitabilitate, la rentabilitatea investitiei), deci nu mai e rentabil nici pentru copii, nici pentru profesori, nici pentru stat sa se tina o scoala pentru 5-6-10 copii. Pentru copii nu e rentabil caci nu se vor indemna unul pe altul, nu au de unde sa prinda mai mult, nu au concurenta care sa-i ridice. Pentru invatatori si profesori, nu exista norma, caci cum sa zici ca lucrezi daca ai doar 3-4 ore pe saptamina ca profesor, sau sa ai clasa cu 2-3 copii ca invatator, sau sa ai o clasa cu copii din toti anii de scolala, care cu siguranta nu mai apuca sa invete nimic. Pentru stat, cum sa fie rentabil sa ai cheltuieli cu profesori, cheltuieli de intretinere, pentru o scoala, daca acolo merg 5-6-10 copii. Deci scolile se inchid pentru ca lumea nu mai face copii. Iar daca se inchid, greu se mai deschid.

Acum cu Bisericile, de ce au aparut asa multe. Caci acopera nevoia pentru o mare plaja de virste. De la botez, la cununii, la inmormintari, la aplecarea catre sufletul oricui, de orice virsta, pentru a-l ridica din nevoie si a-i dezvalui cealalta dimensiune a vietii, care de obisei se uita.

Chiar daca ne caznim sa-L scoatem din viata noastra pe Dumnezeu, prin tot ce facem, cu atit avem mai mare nevoie de El si ajungem sa-L cautam.

Bisericile acopera o nevoie superioara, iar beneficiarii sunt oamenii pe tot parcursul vietii.

Acum, de ce nu ar creste, de exemplu, si numarul de spitale, caci beneficiari ar fi oameni din toata plaja de virste. Pentru ca nu sunt destui specialisti. Si nu cred ca ti-ai pune viata, sanatatea pe mina cuiva care nu e super-specialist, ci doar asa, cunoscator, caci pentru asta poti cauta tu pe internet sau in vorbele batrinilor si iti gasesti vreun leac. Adica ti-ai pune viata si sanatatea in mina unei asistente sau a unui doctor care stie multa carte? Spitalele genereaza cheltuieli imense, care daca nu le acopera statul, atunci tot trebuie acoperite de undeva. Si asa au aparut spitalele si clinicile private. Si au aparut ca ciupercile, caci au ajuns sa nu mai aibe specialisti, iar medicii pe care i-au atras, ajung sa se de-specializeze, caci in clinicile private ajung putine cazuri, doar cei care au bani si isi permit sa plateasca cheltuielile imense solicitate de aceste clinici private, si nu mai au cazuistica ce apare in spitale, din care ar putea invata si specializa la locul de munca. Unii mai lucreaza si la spitale pentru a avea acea cazuistica din care sa inbvete, dar pina la urma vor ajunge sa lase cazna, caci de la clinicile private cistiga destul pentru a fi multumiti, iar cazna de a face garzi la spitale o pot evita, si ajung pina la urma sa se despecializeze.

Bisericile, asa multe cum au aparut, vor ajunge insa sa nu mai aibe asa tarie in cuvint, caci nu orice poate raspindi Cuvintul, nu oricine poate alina suflete. Iar atunci cind pastorii si invatatorii vor fi ca sarea care nu mai sareaza, atunci pastoritii se vor raspindi ca frunzele purtate de vint, si greu se vor mai aduna. Biserici multe, caci si nevoia e multa, insa mare grija sa fie ca cei ce pastoresc sa fie cu adevarat dupa chipul lui Dumnezeu, caci de mai putin decit atit nu e nevoie, si nu e nevoie de perfectiune, ci de desavirsire.

Anunțuri