Citi burici au fost si citi or mai fi sa fie?

Pentru cei ce-au fost burici, stiu cit de greu le-a fost si cu ce durere au constatat ca nu sunt. Sau cit de falsa a fost impresia ca ar fi fost.

Fie ca cineva drag s-a dus de linga ei, fie ca viata le-a rezervat si ceva neplaceri, inerente.

Fie ca s-au confruntat doi burici, si unul era mai tare, iar cel de-al doilea a plecat cu coada intre picioare, cu mirare ca nu e asa cum se stia el.

Fie ca s-a clatinat ceva din falsul imprejur, si le-a aratat un pic din adevar. Falsul e greu de intretinut, si cu cit trece timpul si tesatura e mai complexa, cu atit e mai usor sa se clatine ceva, si sa razbeasca frintura de adevar.

Buric devine cel care e rasfatat, singurul copil la parinti, caruia i se cauta in corniţe, alde: toddles and tiaras, dar poate deveni si cu propria putere, nu doar datorita factorilor exteriori, se crede siesi asa tare, ca are asa valoare mare, ca isi ia singur mintile si le ineaca in buric – n-am gasit alta rima -.

Mai sunt burici de sticla. Aia de isi cultiva imaginea, exteriorul, propria poavazare, ca ajung sa valoreze doar acel exterior, si acel superficial sa devina buriceala lor. Aceia sunt cei pe care-i vedem si la 70-80-90 de ani ca isi fac operatii de poavazare, sa arate ca nepotii – daca or avea -, ca ii apuca nebuneala la batrinete, numai ca sa reapara in vint,

Citi burici au fost si citi au mai ramas?

Cam la fel, daca nu mai multi. Nebunia asta e molipsitoare. Si la aceasta molipseala contribuie si deformarea realitatii care o incumba televizorul, mass media. Astia asa tare prezinta doar burici, ca a ajuns sa fie lait motiv.

Caracteristicile stiute si nestiute ale buricului pamintului:

– nu ii pasa, si nu ii va pasa niciodata de altcineva decit de sine insusi, caci nu considera ca ar mai exista cineva la fel de valoros ca el insusi, maria sa buricul pamintului

– un buric, chiar daca se va inconjura de prieteni, acestia vor fi vazuti doar ca subumani, sau ca vacute de muls, existenta lor avind valoare doar pentru a-i servi buricului

– un buric nu poate trai cu alt buric, nu face casa buna, iar copii vor fi super-burici si vor ajunge sa manince buricii pe piine

– de la un buric sa nu te rogi sa te ajute, caci va ajunge sa se rostogoleasca peste durerea ta, si sa o calce in picioare.

– de la un buric sa nu te astepti sa iti dea locul in masina, de fapt ii vei vedea ca se napustesc sa isi prinda loc si ca apoi se baga in lumea lui cu ochi sticlosi de ecrane tactile – generatia do not disturb…, si ne zicem noi….: cei sapte ani de-acasa…, dar de fapt nu le trebuie, e buriceala inascuta si apoi cultivata de mediul familiar

– buricul pamintului se va da de ceasul mortii pentru o mica manifestare de boala, si isi va cauta cele mai nemaipomenite super-medicamente sa ii treaca ceva, care poate ar fi putut sa ii treaca si de la sine

Si asa au aparut medicamentele de buriceala, sau alea pe care ti le ofera prima data farmacistii, si ajungi sa le cumperi, daca nu te sesizezi sa intrebi de nu au vreun inlocuitor mai ieftin, si daca ii vezi pe domnii farmacisti ca se lasa greu, atunci sigur ca au, dar nu le convine sa il vinda, ca nu mai iese profitul din boala ta.

– buricul pamintului e ala care e foarte deranjabil, adica are o sfera in jurul lui, si daca ceva ii tulbura marginile, se autoderanjeaza si…, si va ajunge saracul sa isi faca un cucon in care sa traiasca, isi construieste un sicriu din cursul vietii, in care sa stea nederanjat

Cum e cind iese in lume un buric?

Isi face de jur imprejur vilvataie, a iesit el, maria sa buricul. Trebuie sa se auda, sa stie toti, sa se dea din calea lui, sa se prosterneze in fata valorii lui.

Daca e sa nu fie bagat in seama, buricul se apuca sa vorbeasca cu voce tare, sa se autobage in seama. Caci cum, cum de nu e bagat in seama de astia, doar a pasit in lumea lor, ca sa ii lumineze.

Mai vezi burici, care se cred asa de tare in ei, ca vor sa compleseasca pe ceilalti cu cunonstintele lor. Ei stiu, ceilalti nu, si trebuie invatati.

Buricii daca nu sunt in centrul atentiei, daca nu preiau ei atentia celor dimprejur, nu se simt bine. Ei trebuie sa acapareze atentia, ei trebuie sa se faca auziti, ca ei stiu, ei trebuie sa fie admirati, ei trebuie sa rapeasca orice timp disponibil al altora, ca sa se mareasca ei in timpul ce l-au acaparat.

Anunțuri