sfaturi – de gustat

Lasă un comentariu

Pituşti (perişoare)

Se ia ceva carne tocata, cam la juma de kilogram sa fie, tocata amestecat, si de la purcel si de la vacuta. Se ia orez, vreo 2-3 pumni – munciti, adica mai mari -, se spala, se clateste, de e curat, de nu, se alege prior acestei balaciri in apa. Se ia o ceapa nu prea mare, dar tot se va face micuta prin razatoare si se caleste nitel – un pic doar sa prinda culoare.

Se amesteca carnea amestecata cu orezul neamestecat – dar curat, cu ceapa, cu nitel patrunjel facut micut si apoi se iau cu lingura bucaţele de compozitie – se pudreaza cu faina, se picura cu 2-3 stropi de ulei in causul palmei, si le rotocolim pina se fac de pituşti.

Intre timp, pina le rotocolim pe toate, punem apa la fiert, cind e sa ajunga sa se incalzeasca stam nitel, si apoi punem o lingurita Delikat de carne. Apoi rostogilim pituştile in apa, sa stea sa creasca sa se clocoteasca.

Merg si cu pireu in loc de chiftele prajite, merg si la ciorbica, merg – ca’s bune.

Galuşti

Se iau 2 oua, nu din cuibar, dar nici din frigider – ci scose prior si lasate sa se acomodeze cu temperatura camerei. Se pun in bol, se pudreaza cu nitica sare, un virf si-un pic, cu o picatura de ulei – o picatura cit incape intr-o lingurita-doua, se bat intre ele apoi se amesteca cu griş – cit griş sa fie, nu prea mult, incepem cu o lingura, si-o amestecam, cu doua, si nu ne lasam, cu inca una, si inca una, dar nu mai mult de opt.

Dar sa nu ne grabim cu ele, ca pina sa se acomodeze ouale scoase din frigider, avem timp sa pregatim de supa, in care sa creasca mari si pufoase galuştile noastre.

Si pentru supa sa luam sa disecam in bucatele mai mici – nu prea mici ca le pierdem prin supa, morcov, ceapa, pastirnac. Le facem mai micute, le fierbem pina se dau batute si apoi punem o lingurita-doua de Delikat (sau de supa de puiuţ). Si le lasam nitel, apoi – in timpul asta ne pregatim galuştile, ca pina e sa fiarba, si sa prinda si gustul de Delikat, sa fie gata de pus la înotat.

Deci, au fiert legumele, si puseram si aroma sau nitica supa de puiuîţ, si cu o furculiţa sau cu o lingura luam compozitia de galuşti si o punem la înotat in zama clocotinda. Se fac pufoase si bune de gustat.

Anunțuri

sfaturi – de gustat

Lasă un comentariu

– Sos alb (rintas)

faina (2-3 linguri) + ulei cit sa se unga tigaia, si sa mai ramina citiva stropi + un virf de sare

Se pune uleiul sa unga tigaia, dar sa mai ramina citiva stropi si pentru faina

Se pune faina, nu neaparat cind este super incins uleiul (caci aici sunt discutii, de e incins – nu e bine – devine toxic, de nu e incins – nu e bine), asa ca se pune faina nu imediat, dar nici asteptind prea mult

Se mesteca ele intre ele, pina se face cocolos si din cocolos se va desparti cu apa, ca sa se faca un lichid mai gros – un sos.

Se pune sare, cind…, undeva in cadrul procesului. Ca tot bun iese

Se foloseste la ciulamale de ciuperci, de pui, la conopinda.

– Sos (rosu – prezumat rosu):

faina (2-3 linguri) + ulei + sare + ceapa mijlocie + pasta de tomate

Se pune ceapa si se face din mijlocie – mica, foarte mica – fie se da prin razatoare, fie se ia la cutit si la degetele.

Se pune uleiul, se pune ceapa – nitel – cind vedem ca vrea sa semene a aur – punem faina – si le lasam nitel. Le mestecam pina sa maninca intre ele, punem nitica apa cit sa le mai potolom, apoi punem o cana in care am mestecat intre ele 2 linguri cu pasta de tomate si apa pina se umple cana.

Le lasam, le lasam pe foc pina….., nu prea mult. Sa nu uitam sa punem si sare undeva in cadrul procesului.

Se foloseste la ceva cu care sa contrasteze: la fasole galbena, la mazare (dar punem si marar, ca e frate cu mazarea), la varza calita, sau pur si simplu pe farfurie sa mincam cu piine.

Graba, strica ness-ul

Lasă un comentariu

Dimineata, cu ochii mijiti, cu graba in gesturi, era pe vremea tineretii mele, ma trezem prima sa fac micul dejun, si cafeaua, pina se trezeau ceilalti. Cu ochii mijiti pusei de oua fierte, si apoi obisnuiam sa pregatesc ness-ul. Dar ce te faci ca nu avea gust bun deloc, era salciu, si pune-i zahar. A doua zi, la fel, si iara pune-i zahar, mai mult. A treia zi… a patra zi… dar uite-ma cum pun sare in apa de la oua, iar apa de la oua….. de aia ness-ul avea gust salciu… Caci de nu ma vedeam punind sarea aia, ajungeam poate de nu mai beam cafea deloc… tare prost gust ness-ul ala cu gust de salciu. 🙂

Fostul trandafir japonez

Lasă un comentariu

Era pe vremea lui un trandafir japonez, nu din asta de colt de strada, ci unul frumos, si mare, si de la care asteptam florile care intirziau ani si ani sa apara. Dar il ingrijam, ca poate ar fi aparut.

Dar intr-o dimineata, trecind sa vad ce mai fac iepurasii, ca erau doi, si erau micuti, si albi, si …

si nu mai erau in cutia lor. Si pune-te de cauta iepurasii, pe sub pat, prin alte camere, si cauta-i, si… dar i-am zarit cind a fost sa pun apa la trandafirul japonez, in loc de frunze ii crescusera iepurasi, caci frunzele fusesera festin pentru cei doi, si trecusera sa incerce si tulpina de care stateau prinsi bine.

Fostul trandafir japonez, noua plantuta cu iepurasi.

Amintiri din durere – destine frinte

Lasă un comentariu

Destine frinte, de prea devremea trecere din viata asta, a doua persoane dragi, trecerile lor care m-au marcat. E trecerea sorei mele, Nicoleta, si trecerea sotului meu, Costel, caci au plecat fiecare, pe rind, cu demnitate si cu constientizarea faptului trecerii lor.

Sora mea, Nicoleta, tinara fiind, a pierdut lupta cu cancerul, care a mincat-o incet si dureros, si mult timp nu mai recunostea pe nimeni, nici ca mai vedea, nici ca mai vorbea, ci doar se tinguia de durere. In ultimele clipe insa nerecunoasterea a nimenui s-a transformat in clipe de luciditate, i-a vazut pe toti, i-a recunoscute pe toti, si le-a cerut tuturor iertare pentru supararile cauzate rudelor, dar mai ales a acelor suparari nevrute. Din confuzie, nerecunoastere a oamenilor, nevedere, din nelegarea de cuvinte, in ultimele clipe totul a fost limpede, lucid, si vedea din nou, de credeau toti ca s-a facut o minune si ca se va inzdraveni, dar doar si-a cerut iertare si a trecut.

Sotul meu, Costel, a plecat din viata asta dupa o lupta crincena cu cancerul, crincena si fulgeratoare, Si luptatu-s-a cu demnitate si cu putere de nicaieri aparuta. Vorbise pina in ultima zi, si striga de durere pina in ultima zi, dar in ultima zi, doar ochii ii mai vorbeau. Vorbeau de regretul ca nu poate continua, fitul vietii ajunsese la capat, si faptul ca ma lasa singura in viltoarea vietii fara ajutorul lui. Ochii vorbeau, si nu mai era nevoie de cuvinte.

Tristete in ambele cazuri, durerea din plecarea lor… Depanind amintiri, usor se sterg lacrimile, raminind doar lucrurile bune infaptuite in viata de cei doi.

Pe drum de tara cu masina…

Lasă un comentariu

Cu ani in urma, cu zeci de ani in urma, pe drum de tara, din tara… pe ruta Slobozia – Bucuresti – trecuram de comuna Balaciu, trecuram de comuna Ileana – asa ma numesc eu – Balaciu Ileana – si ne indreaptam spre casa.

Mergeam cu Skoda, masina cam veche, dar destul de performanta pentru acele vremuri. Si de-odata roata din stinga spate s-a desprins si a luat-o in drumul ei, si masina in drumul ei, dar drumuri diferite. A strabatut masina un sens, alt sens, trecu de sens de mers, si ajunse in groapa, rigola de peste 2 metrii.

Un taran, ce ramasese mut de uimire la rostogolirea masinii, vazindu-ne pe noi – sot si sotie, iesind din groapa, a spus ca ne vedea deja morti pe amindoi, si ca numai Dumnezeu a vrut sa lase parintii in viata, sa fie pentru copilul lor.

Şase…

Lasă un comentariu

Şase…. ziceam cind eram copii, si ne spuneam sa ne pazim, caci mai faceam nazbitii.

Copilaream cu alti copii, si ne jucam cu ce ne oferea momentul. Dar mai frumos era sa „imprumuti” de la vecini, si vecinii erau, pe strada Belgrad – legatia Rusa – si veau frumoase magnolii, curmali, asa frumosi, ca mintea noastra de copiii tare ii mai doreau, si  ii si luam, dar ne pazeam. Şase…., vine, dar venea soldatul rus cu ciinele Dask si ne vedea si ne auzea, dar stia ca aveam nevoile copilariei, magnolii si curmale, si ne auzea Şase…., si ne zimbea, zicea ca e salut, si ne saluta prietenos si ne zimbea.

Older Entries