Usa de zina

Lasă un comentariu

Usa de zina

Lasă un comentariu

IMG_20170325_140121224

Cind vii neanuntat

Lasă un comentariu

IMG_20170324_085044004

Mama

Lasă un comentariu

La ce ne mai uitam, sau cum ne mai pierdem timpul?

Lasă un comentariu

Cu un ochi la sarmale, cu un ochi la teli si cu gindul la piftie. Si la teli ce sa vedem? Poftiti sa va injur si sa va altoiesc, adica exagerarea emisiunii Pofiti de daruiti sau sa va iubiti, sau… caci acest next version trebuia sa includa exagerarea, marirea intr-o directie, indiferent daca marirea implica de fapt caderea in penibil si promovarea agresivitatii cu nume de iubire, o exagerare care a ajuns insa la final.

Si nu mai vedem, si schimbam programul, si dam de… reclama. Dar nu de orice reclama, ci de revolta organizata a bomboanelor. Caci ea vrea ceva dulce, si sotul iubitor, imediat draga. Si cind deschide locul secret al bomboanelor, ce sa vezi, bombardament de produse, care zboara, si sotul se fereste, si dribleaza, dar… ajunge de isi regaseste demnitatea de om in fata revoltei bomboanelor.  Si vedem bomboanele organizate, cu comandantul bomboana rosie in frunte, cu munitia in mina, pregatite sa se apere de cei care vor sa le manince. Si sotul, cu demitatea lui, le ordona: in castron cu voi!

De fiecare data aici arunc privirea sa vad continuarea, o stiu, dar vreau sa vad daca e la fel. DA. Sotul mai primeste o rafala de mincare in frunte, apararea bomboanelor. HA. Si mai apoi, sotia ca sa educe bomboanele neascultatoare, mai ales pe seful lor, bomboana rosie, o pune in castron, prea mic pentru bombonela sa, si i-o plateste cu ignorare cind bomboana se plinge ca e prea mic castronul. SIC.

Da, la reclama asta ma uit, ca imi aduce zimbet. Nu stiu acum daca o sa cumpar neaparat M&M sau Bonibon sau Roshen, dar la asta ma uit.

Sa zicem ca ne uitam la teli, si la un moment dat vine prezentatoarea si-ti spune, ne revedem dupa 6 minute de publicitate. Apai ce faci? Stai sa aloci acele 6 minute la bazaconii? Sau opresti sonorul si te bagi la carticica, sau schimbi canalul si dai peste altceva si apoi uiti de unde ai plecat….?

Sau, poate nici nu mai schimbi canalul ci pur si simplu il opresti, si iti vezi si tu de timpul tau, de viata ta, de clipa ta?

Zica-se ca s-a inventat un nou temen: Hygge – sau arta de a fi fericit, zica-se danezii sunt maestrii ai acestei arte a fericirii. Dar nu e termen de ieri de azi, e un update al lui dolce far niente, dar nu in sensul sa stai si sa pierzi clipa, ci sa stai si sa gusti clipa.

Zica-se, foarte des am intilnit: nu am timp! Cum oare? cind ai tot timpul de pe lume, cind ai tot timpul necesar si suficient tie, asta daca nu l-ai pierde, asta daca nu l-ai ignora, daca nu l-ai repezi. Atit de focusati pe rezultat, pe destinatie, ca uitam de drum, iar drumul pina acolo e timp, care nu mai e gustat, ci ignorat. Atit de prinsi in a cistiga timp prin a face mai multe lucruri, sau a ne grabi, ca de fapt pierdem timpul, pierdem perceptia timpului.

Caci daca te grabesti – pierzi timpul, pierzi perceptia timpului, si ti se pare ca nu ai. Caci daca vrei sa ai timp nu te grabi, fa totul pe indelete si acorda tot timpul necesar, doar pentru a nu simti graba. Totul e precum isi lasa urma, cum impresioneaza asupra ta. Aceeasi avutie, aceeasi masura – poti sa o percepi ca si cum o ai, sau ca si cum nu o ai.

Si sa revenim la Hygge. Mai, dar oare de ce noi nu am inventat un concept de bucurare, de multumire? Caci nu am ajuns la asa ceva. La noi inca e alergare dupa mai mult, e nemultumire, e agitatie. Zica-se progresul vine din dorinta de a fi mai bine, din nemultumirea a ce ai, din aspiratia rezultata din aceasta nemultumire sau neajuns. Dar… dusmanul binelui e mai binele, exagerarea, nemasura, alergarea continua fara scop, doar cu scopul de a alerga, de a nu sta locului si a gusta viata.

Se poate spune ca e greu sa gusti (viata) daca nu ai ce sa pui pe masa. Asa e. E greu, e dureros pentru cei care isi duc viata de pe azi pe poimiine, caci miine nu au ce minca, dar poate au poimiine. E greu, e dureros, e…

Dar asta e si de la orbirea celor care se vad doar pe ei, si care alearga in continuu pentru a acumula desi au, ei sa se schimbe mai intii, sa invete ei sa multumeasca ca sa ajunga multumirea si la cei napastuiti. Napasta unora vine de la nelimitarea avaritiei altora.

Deci sa revenim tot la Hygge. E bucuria lucrurilor simple. Stai la caldurica cu o persoana draga, cu o ceasca de ceai (sau cacao cu lapte…. miam, miam…), cu o paturica pufoasa, cu ciorapei din aia frumosi, tricotati (gasii un model foarte fumos pe internet, ciorapei tricotati, lungi, cu culori, cu floricele, model finlandezi …. ), ma rog, nu chiar cu ciorapei din aia, dar ceva dragut, calduros, uitindu-te la flacarile care se joaca printre butucii de lemn…. (aici deja e din povesti, caci de unde?, la noi e mai mult cu a tine caloriferul aproape ca sa ti se mai dezghete nasul….)

E diferenta. Dar nu trebuie luat conceptul si sa cautam sa-l aplicam la maxima lui valoare, zicind ca mai putin decit perfectul nu ar avea valoare. Putem sa-l aplicam treptat, treptat, prin a ne bucura de lucrurile simple, prin a multumi, a ne multumi cu ce avem, a aprecia ce avem, a gusta clipa, si a aprecia si drumul nu doar destinatia.

Mama

Lasă un comentariu

Mama

Lasă un comentariu

Older Entries